Nanotehnologia in Romania: studiu prospectiv

 

Rezumatul proiectului [...]

Parteneri [...]

Evenimente [...]

Raport faza 1 [...]

Contact [...]

Pagina principala [...]

Nanotehnologia (definitie) [...]

Baze de date NANOPROSPECT [...]
**************************
NANOPROSPECT databases [...]

 

Interviu cu Dr. Mihail Roco (MR), dupa vizita in Romania (19-21 ianuarie 2011)

Intrebarile si subtitlurile apartin NANOPROSPECT

SCHIMBARI IN BINE IN ROMANIA, DAR TREBUIE SA EXISTE PRIORITATI

Intrebari

  • Care este impresia generala asupra potentialului pe care il are Romania pentru cercetare-dezvoltare in domeniul nanotehnologiei: ati observant schimbari semnificative in comparatie cu situatia de acum 10 ani?

MR: Sunt multe schimbari si acestea sunt fundamentale: exista mai multa incredere, infrastructura experimentala a fost imbunatatita, cercetarea este mai competitiva si include experienta obtinuta in colaborari la nivel international, in special in cadrul Uniunii Europene. Noile echipamente faciliteaza realizarea de cercetari la nivel mondial in cateva domenii, iar integrarea cercetarii din universitati in sistemul CD are efecte pozitive. Proiectele de foarte buna calitate avind planuri pe termen lung si centrele de excelenta cu domenii de cercetare focalizate, vor influenta recunoasterea Romaniei in domeniu. Infrastructura ofera instrumentele necesare utilizand resurse sociale. Beneficiile se obtin prin resultatele descoperirilor sttintifice, educatiei, si inovatiilor. Este nevoie sa se identifice si sa investeasca in domenii prioritare unde performante inalte se pot obtine cu resurse locale, cu o perspectiva pe termen lung ancorata in institutiile din Romania.
Am avut posibilitatea sa vizitez cateva institutii si am observat o atmosfera de colaborare multidisciplinara foarte promitatoare pentru comunitatea din stiintele si ingineria la scara nano, de la Academia Romana si institute nationale la universitati si sectorul privat.

RESURSELE UMANE AU O IMPORTANTA CRUCIALA

  • Ce credeti despre resursele umane din Romania si despre importanta educatiei/instruirii in acest domeniu? Considerati ca domeniul nanostiintei si nanotehnologiei are caracteristici specifice, atunci cand ne referim la educatie? Cum vedeti rolul tinerilor cercetatori independenti?

MR: Traditia performantelor intelectuale trebuie sa continue si sa fie amplificata cu ajutorul noilor generatii, prin sprijinirea cadrelor experimentate ca indrumatori stiintifici si al celor tineri – certatori, profesori si inventatori. Educatia in domeniul stiintei si ingineriei la scara nanometrica necesita abordari interdisciplinare, deoarece fenomenele specifice si procesele la scara nano au loc simultan si nu pot fi separate. Mai mult decat atat, exista mai multe oportunitati pentru inovarea avansata in nanotehnologie atunci cand sunt folosite abordari din multiple discipline si sunt cautate solutii in arii de relevanta multiple. Sistemele de educatie, cercetare si inovare trebuie sa combine aprofundarea „pe verticala” intr-un anumit domeniu cu o comunicare multidisciplinara „pe orizontala” (asa numita abordare in „T”), astfel incat sa pregateasca studentii si cercetatorii pentru lucru in cadrul unor „clustere” de noi tehnologii promitatoare din industrie si medicina. Se stie ca oamenii sunt cei mai importanti intr-un program de cercetare: o comunitate multidisciplinara si un ecosistem de inovare in domeniul nanotehnologiei reprezinta caracteristici esentiale. In mediul international, cu o capacitate de colaborare si competitivitate in crestere, trebuie vazut intr-un mod mai insistent cum poate fi revizuita abordarea „pe discipline” din programele universitare. De exemplu, se pot introduce programe universitare cu specializari si diplome secundare in stiinta si ingineria la „nanoscara”. O alta posibilitate este introducerea unor aspecte legate de inovare si mediul de afaceri in curicula universitara. Educatia interdisciplinara in nanotehnologie este o conditie pentru a profita de avantajele noii tehnologii.

Incurajarea initiativei participantilor si competitiile de idei, deschise, sunt importante. Studiile au aratat ca anii de la inceputul carierei profesionale a unui cercetator sunt in mod frecvent cei mai creativi, reprezentand perioada cand se fac cele mai importante descoperiri pentru stiinta. Organizarea unor competitii speciale pentru tineri cercetatori si oferirea responsabilitatii intr-un proces competitiv sunt lucruri esentiale. Astfel de competitii ar trebui sa fie mai putin focalizate pe desemnarea unor castigatori pentru merite pe viata si in schimb sa ofere unui numar mai mare de tineri cercetatori oportunitatea de a intra in competitie pentru a deveni lideri in domeniile respective si a-si dovedi capabilitatile. Pot fi acordate de pilda granturi pe trei ani pentru initierea cercetarilor (“start-up research initiation awards”). Stabilitatea personalului inalt calificat s-ar mentine cel mai bine prin crearea unor programe de cercetare, educare si inovare atractive si a unor centre de excelenta, ca si prin recunoasterea cercetatorilor experimentati cu rolul de indrumatori.

INFRASTRUCTURA EXPERIMENTALA TREBUIE ORGANIZATA SUB FORMA UNOR FACILITATI CARE ASIGURA INTERACTIUNEA SI COLABORAREA

  • In ultimii ani a fost facut un progres semnificativ in ceea ce priveste infrastructura experimentala din Romania. Multe laboratoare din universitati si institute au acum echipamente noi, de nivel mondial, si apare acum o noua problema: cum se poate beneficia in mod eficient de acest avantaj al momentului? Considerand experienta internationala, puteti sugera o anumita forma de organizare a infrastructurii – pentru o tara cu aceste dimensiuni si nivel de dezvoltare?

MR: Modele potrivite pentru utilizarea echipamentelor largi experimentale si celor pentru tehnici computationale, dedicate nanotehnologiei, sunt retele („networks”) si laboratoarele pentru urilizatori (”user facilities”) cu accesul liber al utilizatorilor la nivel regional si cu participare deschisa a celor ce ofera serviciile. Comunicarea deschisa si parteneriatul bazat pe interese comune creaza o cultura de colaborare atat de necesara intr-un domeniu multidsciplinar si cu aplicatii multiple, asa cum este domeniul nanotehnologiei. Fiecare centru poate avea o arie de expertiza diferita in cercetare si inovare, de exemplu in domeniul polimerilor nanostructurati sau in nanosenzori. Se poate lua in considerare si utilizarea de la distanta a unor facilitati de catre cercetatori sau studenti in salile de curs. Transmiterea cu usurinta prin internet a informatiilor din laboratoarele de infrastructure, a expertizei nodurilor retelei si a modului de inovare deschisa ar facilita diverse proiecte care implica in special tinerii cercetatori.
Crearea infrastructurii are un cost ridicat pentru societate, dar rezultatele obtinute ulterior sunt semnificative. Cel mai important pas este luarea deciziilor pe baza obiectivelor de cercetare si a potentialului impact al acestora. Utilizarea eficienta a echipamentelor este o decisie tactica intermediara in cadrul strategiei generale pentru CD.  Stabilirea infrastructurii dedicate nanotehnologiei va avea un impact mai important in cercetare, educatie si inovare daca este guidata de obiective mai inalte.
Infrastructurile pentru utilizatori pot oferi mai multe avantaje daca includ si baze de date cu capabilitati informatice, care sa includa cel putin rezultatele testelor realizate in cadrul infrastructurii respective.  Cerintele mari din domeniile nanobiotehnologiei si nanomedicinei ne aduc in atentie necesitatea de a include centre medicale si centrele de calcul in aceste infrastructuri. In cadrul retelelor si centrelor este necesara includerea unor parteneri din industrie si altor tipuri de parteneri, care vor putea sa ofere perspectiva utilizatorului. Aceste facilitati vor functiona in mod optim daca personalul va avea initiativa si libertate de micscare si se vor acorda stimulente pentru performanta.

INTERACTIUNEA CU INDUSTRIA: DIFICILA, DAR ESENTIALA.

  • Interactiunea cercetare - educatie cu industria ar putea fi esentiala pentru dezvoltarea unui domeniu cum este nanostiinta sau nanotehnologia (un potential ridicat pentru diverse aplicatii, dar care nu este usor de pus in practica). Din nou, cum vedeti o perspectiva, daca exista una, pentru o tara ca Romania? Ar trebui ca entitatile de cercetare sa urmareasca interactiunea cu firme multinationale sau sa promoveze companii de tip spin-off etc.?

MR: Industria reprezinta o sursa de idei creative, de obiective pentru cercetare, de colaborare in cercetare si de a furniza fonduri in mod direct sau indirect (prin taxele platite). Alegerea celei mai potrivite metode de interactie intre industrie – universitati – agentii guvernamentale este in functie de obiectivele si continutul proiectului. O posibilitate este aceea de a crea platforme de stiinta si inginerie incluzand metode specifice de cercetare si fabricatie. Parteneri in aceste platforme pot fi universitati, companii industriale, agentii de finantare si organizatii locale. Consortiile care includ cateva industrii complementare au avut succes in cercetarea orientata catre nanosisteme. Un exemplu in Statele Unite ale Americii este ”Nanoelectronics Research Initiative” (NRI) care include sase companii, peste douazeci de universitati, cateva agentii de finantare federale si statale din SUA.  Motivul deformarea  aretelei au fost citeva CD proiecte de lunga durata.  Un alt exemplu il reprezinta Albany Nano Technology Complex (care include Colegiul pentru stiinta si inginerie la scara nano) in Albany, New York. In ambele cazuri este vorba de o structura adaptiva, capabila sa raspunda proiectelor si obiectivelor de cercetare in continua evolutie.
Un bun inceput ar fi stabilirea unor grupuri de companii cu interese comune care ar incepe prin identificarea cercetarii fundamentale („pre-competitive”) si asigurarea co-finantarii pentru cercetare din partea unor agentii de finantare si a altor organizatii regionale. Intalnirile de „brain-storming” ale „actionarilor” sunt utile pentru evaluarea fezabilitatii initiale a consortiilor. Astfel de consortii pot fi stabilite de centrele de cercetare sau pot fi formate avand la baza o tematica de interes cum ar fi acoperiri (straturi) nanostructurate, dispozitive nanofotonice, nanostructuri polimerice, catalizatori nanostructurati, applicatii legate de industria lemnului si a mineralelor, dispozitive medicale, resursele de energie si de apa, alimentatie si agricultura. Parteneriatele au mai mult success daca se bazeaza pe cunoasterea reciproca si au interese comune. Conexiunile cercetatorilor si consortiilor cu sectoarele strategice din interiorul industriilor sunt esentiale pentru reusita proiectelor pe termen lung. Sectoarele strategice in industrie sint in cautare de cercetari exploratorii si solutii noi.

PROBLEMA RISCURILOR TREBUIE ABORDATA IN CONTEXT INTERNATIONAL

  • Riscul este un factor important, dar in Romania activitatile care se desfasoara in prezent in aceasta directie sunt la un nivel foarte redus. Ce sugerati pentru inceput?  

MR: Integrarea cercetarilor din nano-biotehnologie si medicina cu implicatiile pe care le are nanotehnologia in domeniul sanatatii este o prima strategie pentru a obtine rezultate bune. O alta strategie ar fi crearea unei comunitati de cercetatori, profesori, experti in domeniul sigurantei si sanatatii in industrie si organizatii guvernametale pentru protejarea snatatii populatiei care sa lucreze impreuna in domeniul riscului nanotehnologiilor. O a treia strategie se refera la abordarea globala a riscurilor, cum ar fi toxicitatea, bioacumularea, de la particule la nanosisteme, de la mediul natural la cel ocupational. Cea de a patra strategie se refera la constituirea unui centru comun de caracterizare la scara nanometrica pentru proiectare si evaluarea riscului, cu o abordare cuprinzatoare a colectarii datelor si diseminarii. De exemplu, in SUA exista Nanotechnology Characterization Laboratory, la care contribuie NIH (National Institutes of Health), FDA (Food and Drug Administration) si NIST (National Institute of Standards and Technology). Remarcam faptul ca o mare parte a activitatii in aceasta directie este o cercetare aplicativa necompetitiva, iar cantitatea de munca este uriasa si costisitoare (pentru fiecare structura, fiecare dimensiune, fiecare compozitie, fabricata speacial sau prin effecte secundare la nivel nano, daca ne referim doar la nanoparticule in prima generatie de produse la scara nano). Ca urmare apare o necesitate evidenta de a reuni eforturile in acest domeniu la scara internationala si de a incorpora rezultatele intr-un model de simulare si predictie. Trebuie sa fie luate in considerare si urmatoarele generatii de produse obtinute cu ajutorul nanotehnologiei si implicatiile lor mai largi la nivel economic, etic si social. 

CONCENTRAREA EFORTURILOR IN ECOSISTEME DE INOVARE

  • Plecand de la faptul  ca aplicatiile nanotehnologiei nu sunt destul de mature in Romania si avand in vedere perspectivele domeniului la scara globala, care ar fi ariile de cercetare cele mai promitatoare pentru o strategie nationala, pe termen mediu, in domeniu?

MR: Ar trebui identificate ariile in care Romania este puternica si ar trebui create o masa critica si avantaje competitive pentru acele arii. Lasand si spatiu pentru cercetare nedirectionata, ar trebui creat un „ecosistem de inovare” bazat pe intarirea rolului actorilor principali, cu un sistem avand conexiuni organizatorice pe orizontala, schimburi de informatii multidisciplinare si multisectoriale si cu mecanisme de stimulare basat pe resultate in aceste arii. Astfel de arii pot reprezenta nise de cercetare in domenii de interes general, cum ar fi conversia energiei, nanoelectronica, comunicatii, nanomedicina sau pot fi tematici legate de oportunitati la nivel local, cum sunt filtrarea apei, industria petroliera, procesarea lemnului sau hartiei, sisteme de senzori, nanoelectronica incorporata in aplicatii pentru industria auto, utilizarea biomasei si materialelor celulozice pentru energie si combustibil. 

ROMANIA POATE DEVENI UN PARTENER SEMNIFICATIV PE PLAN INTERNATIONAL PRIN EFORTURI COERENTE, DE DURATA

  • Credeti ca Romania poate juca un rol in cooperarea la nivel international, privind dintr-o perspectiva pe termen lung? Daca da, ce abordare strategica ati sugera?

MR: Romania are o forta de munca creativa care constituie - in „societatea dominata de cunoastere” - o baza buna pentru dezvoltarea unor tehnologii emergente, cum sunt nanotehnologia, tehnologia informatiei, biologia moderna si stiintele neural-cognitive. Este necesara selectia ariilor prioritare in cercetare si inovare si promovarea de platforme multidisciplinare formulatein urma unui efort strategic, pentru a fi un contributor competitiv si un bun partener in colaborarea internationala.
O conditie pe termen lung pentru dezvoltarea oamenilor de stiinta si celorlalte categorii de personal care lucreaza in domeniul nanotehnologiei in Romania este existenta unui sistem de recunoastere corespunzator, cu oportunitatea de a coordona proiecte pe intreaga filiera, de la stadiul descoperirilor la inovare. Sponsorizarea conferintelor periodice si acordarea de premii pentru cercetatorii tineri dar si pentru cei experimentati, este o alta modalitate prin care activitatile din Romania in nanostiinta pot fi evidentiate la nivel international. Participarea sistematica in organizatii internationale cu activitati focalizate in nanotehnologie, cum ar fi OECD sau Organizatia Internationala de Standardizare, ofera posibilitatea de a beneficia in mod corespunzator de evolutiile la nivel mondial in acest domeniu.